Recensione a Don Pasquale (Teatrul Muzical Nae Leonard – Galati)

in: “Viata Libera” – 24.03.2014

Eveniment de excepţie, la Teatrul Muzical: Don Pasquale îşi caută soţie la Galaţi

di  Adrian Onicescu

 

Don Pasquale - Applausi

La Teatrul Muzical Nicolae Leonard a avut loc, vinerea trecută, premiera operei buffe în trei acte “Don Pasquale” de Gaetano Donezetti, în regia lui Paolo Bosisio, regizor şi director artistic la Teatrul Giacosa din Ivrea şi profesor de istoria artei la Universitatea de Stat din Milano. Asistent de regie a fost Edoardo Maria Sinatra. Scenografia simplă şi sugestivă şi costumele au fost realizate de Andreea Koch, scenografă din Bucureşti. Adelina Diaconu a dat viaţă personajului Norina dublată de  Cristina Simionescu, de la Operă Română din Iaşi.   Don Pasquale a fost interpretat de  Mihnea Lamatic, un bas cu experienţă în rolurile comice. Au mai participat  Ernesto –  Mihai Irimia, Malatesta   –  Gabriel Gheorghiţă, notarul – Florin Marcovici, orchestra (dirijată de Mircea Holiartoc), corul (dirijat de Daniel Nistor) şi baletul teatrului.

Sala teatrului a fost arhiplină, media de vârstă a spectatorilor nu depăşea 40 de ani. În sală, printre alţii, s-a aflat Irina Iordăchescu, fiica marelui bariton Dan Iordăchescu, sosită  pentru a-l  vedea în desfăşurare la Galaţi pe regizorul italian. L-am întrebat pe directorul Teatrului Muzical, Teodor Niţă cum a reuşit, în aceste vremuri de criză economică profundă, ca după evenimentul de marcă al montării Aidei  de Giusepe Verdi la Galaţi, sub conducerea lui Angelo Sala, de la Scala din Milano, să revină într-un timp foarte scurt cu alte nume răsunătoare ale operei italiene. „A fost o conjunctură fericită. Fiind de câţiva ani Profesor Asociat la Universitatea din Pavia l-am cunoscut  pe Paolo Bosisio, profesor  la Universitatea de Stat din Milano. Cunoscutul regizor este  profesor de Istoria Artei şi conferenţiază din America până la Seul, e un erudit, o personalitate importantă a artei interpretative de operă. L-am invitat în repetate rânduri să se implice într-un  proiect în România. Nu e uşor. O operă se montează în două-trei luni. Lui Paolo i-am oferit onorariul pe care îl dau regizorilor din România, unul de obicei mai mic decât cel al pieţei. Oamenii acceptă  în virtutea relaţiilor personale pe care le am cu aceştia. Paolo a acceptat să vină pentru noi.  Este pentru prima oară când Paolo Bosisio accepta să vină fără solişti aleşi de el şi doar cu asistentul său de regie pe un onorariu absolut nesemnificativ”.

Ideea regizorală pentru acest spectacol a fost maniera clasică italiană. „Ce altceva aş putea aduce eu, un om de cultură italian, de 62 de ani, a cărui bunică deţinea o lojă la Scala din Milano, dacă nu tradiţia? Tradiţia artei interpretative italiene, a mărturisit Paolo Bosisio.

Prof. Dr. Mihai Moraru din Galaţi, un împătimit al operei, ne-a împărtăşit impresiile sale despre spectacol: „Asistăm la un eveniment: după douăzeci şi opt de ani s-a montat la Galaţi Don Pasquale.  Sunt foarte încântat de ţinuta artistică a spectacolului, de regie.  Norina  (Adelina Diaconu n.r.) îmi aduce aminte de Magda Ianculescu, marea noastră interpretă. Galaţiul a găzduit un mare eveniment. Regie dinamică, modernă, multă mişcare, personajele mergeau prin faţa fosei, Don Pasquale venea chiar lângă spectatori. Am găsit în acest spectacol pasiune de a cânta, de a juca, împărtăşită de toţi artiştii de pe scenă. Am remarcat în primul rând  actori foarte buni: interpretarea, mimica au stârnit hohote de râs şi aplauze chiar şi în replicile fără miza umoristică deosebită, textul fiind valorizat la maximum prin jocul actoricesc. Foarte aplaudat a fost duetul dintre Pasquale şi Malatesta, moment de mare agilitate vocală, care pretinde  o rapidă rostire”.

Opera “Don Pasquale” s-a montat pentru prima oară la Bucureşti, în 1910, iar la Galaţi s-a cântat pentru prima oară la 15 decembrie 1963, din distribuţie făcând parte Corneliu Sava şi Elena Patrichi, sub conducerea dirijorului Emil Fanea şi în regia lui Panait Victor Cottescu.